Coş

Coşul este gol

Coş

Coşul este gol

PRODUSE NOI și alte oferte excelente | Transport gratuit pentru toate comenzile online! Indiferent de valoarea comenzii

VEZI OFERTELE
Interviu Dragos Bucurenci Hope and Homes for Children

Dragoș Bucurenci: „Copiii abandonați ai României sunt, de fapt, copiii noștri, ai tuturor”

Dată:

Categorie: În culise

Cuvinte cheie: Hope and homes for children, Am nevoie de tine, CSR

Am dedicat luna iunie copiilor instituționalizați pentru care Hope and Homes for Children construiește case de tip familial, pentru a le oferi o copilărie într-un mediu cât mai apropiat de cel al unei familii. “Am nevoie de tine” este atât numele campaniei, cât și piesei care își propune să strângă cât mai mulți donatori pentru programele Hope and Homes for Children România.

Despre activitatea fundației, despre situația copiilor din orfelinate și despre nevoia de a-i ajuta ne-a povestit mai multe Dragoș Bucurenci, Director de dezvoltare Hope and Homes for Children România. L-am prins pe Dragoș pe ultima sută de metri, pentru că, după aproape patru ani alături de HHC, începând cu 30 iunie se va concentra pe cariera sa în mediul privat, urmând să rămână un prieten și susținător al fundației.   

Care a fost prima ta interacțiune cu Hope and Homes for Children? 

Am aflat de Hope and Homes for Children de la regretata Prințesa Marina Sturdza, care, neobosită în munca ei de a răspândi binele, cunoștea și aprecia munca Fundației de ceva vreme. Am ales Hope and Homes for Children pentru că sunt una dintre cele mai serioase și mai eficiente organizații cu care am lucrat vreodată și pentru că instituționalizarea copiilor este o problemă care poate fi și trebuie rezolvată odată pentru totdeauna în România.

M-am alăturat echipei Hope and Homes for Children în toamna anului 2015, mai exact în 1 noiembrie în acel an – așadar am fost împreună aproape patru ani și am realizat multe proiecte frumoase în sprijinul copiilor vulnerabili.

 

De ce ai ales această cauză?

Înainte de a mă alătura Hope and Homes for Children am făcut un MBA la Stanford, am deschis o firmă de consultanță și training în comunicare, Khastalia, și am lucrat un an la Comisia Europeană în  cabinetul comisarului european pentru politici regionale. Înainte de toate astea, am pus bazele a două organizații ecologiste, Salvați Delta și MaiMultVerde. Dar și în perioada aceea am continuat să fiu alături de organizații care ajutau copiii săraci, abandonați sau cu boli terminale (OvidiuRo, Hospice Casa Speranței etc.) pentru că mi-am început cariera la 17 ani lucrând ca voluntar la „Salvați Copiii” și de atunci am rămas cu sufletul alături de această cauză.

Atunci când Hope and Homes for Children mi-a propus să mă ocup de echipa de comunicare și fundraising am acceptat pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna „idealiștii pragmatici”, iar această fundație a dovedit că poate veni cu soluții concrete și durabile în problema copiilor abandonați ai României.

Din păcate, așa cum tocmai am anunțat la mine pe blog, începând cu 30 iunie am hotărât să închei această colaborare ca să mă pot concentra mai bine pe cariera mea în mediul privat. Voi rămâne un prieten și un susținător al Hope and Homes for Children, dar nu voi mai ocupa nicio funcție în cadrul organizației.

Dragoș Bucurenci la Casa de tip familial "Cavalerii" din București

Ce a presupus rolul tău în HHC, ca Director de dezvoltare?

Să mă asigur că tot mai mulți români au auzit de munca Hope and Homes for Children și că programele fundației sunt finanțate într-o măsură tot mai mare din banii românilor, nu din banii străinilor. Acum patru ani, Hope and Homes for Children strângea 600 de mii euro din România, sub 20% din bugetul total al organizației. În 2018, am reușit să atragem 1,470 milioane de euro din România, aproape 40% din bugetul total.

În plus, Hope and Homes for Children a devenit un nume de referință nu doar în societatea civilă, dar și pentru societatea românească în general. Munca de 21 de ani a fundației merita această recunoaștere, iar noi, cei din București, nu am făcut decât să amplificăm rezultatele extraordinare, pasiunea și hotărârea colegilor din Baia Mare.

 

Ai întâlnit copii care sunt beneficiarii programelor Hope and Homes. Ce poveste te-a impresionat cel mai mult?

Fiecare copil din programele Hope and Homes for Children are o poveste impresionantă de viață. Sunt mai multe astfel de povești care mi-au rămas în suflet. Prima care îmi vine în minte este a Larisei. Are 14 ani și este crescută de bunica ei deoarece mama ei nu mai este în viață, iar tatăl ei se află la închisoare pentru mulți ani de-acum încolo. În afară de bunica ei, Larisa nu mai are pe nimeni. Și deși foarte în vârstă și bolnavă, bunica încă muncește ca să-i asigure Larisei cele necesare. 

Larisa este un copil foarte talentat, face volei de performanță, ia lecții de canto și a făcut patru ani de balet, timp în care a câștigat mai multe trofee. Dar visul ei este acela de a deveni medic pediatru, pentru că îi plac foarte mult copiii. Hope and Homes for Children o ajută pe bunica Larisei prin programul de prevenire a abandonului, și așa am ajuns s-o cunosc și eu. Acum doi ani mi-am donat ziua de naștere pe Galanton pentru a-i crea Larisei un fond de educație din care bunica să-i acopere activitățile extrașcolare. Din păcate, sunt mii de copii talentați ca Larisa în țara asta pe care sărăcia părinților îi împiedică să-și cultive talentele și să-și realizeze adevăratul potențial.

Videoclipul Am nevoie de tine, piesa compusa de Alex Bratu, Country Manager JYSK România, pentru Hope and Homes for Children

Ai vizitat orfelinate de tip vechi? Cum a fost, ce impresie ți-au lăsat?

Cele pe care le-am văzut eu nu mai sunt asemenea acelor instituții sinistre pe care Hope and Homes and Children le-a închis în anii ’90 în nordul și nord-vestul României, dar dincolo de pereții văruiți și de condițiile materiale aparent mai bune, colcăie aceleași probleme – lipsa de atenție și de afecțiune cu care se confruntă copiii instituționalizați, în cel mai bun caz, și abuzurile fizice și sexuale, în cel mai rău caz. Locul unui copil nu este într-o instituție în care ajunge să fie tratat ca un fel de materie primă, ca un sac de cartofi.

Asta încearcă Hope and Homes for Children să schimbe cu ajutorul caselor de tip familial: în astfel de case locuiesc 10-12 copii, cei mai mulți au camerele lor sau măcar dulapurile lor în care își pot ține lucrurile personale, un birou la care își pot face temele. Încercăm să le oferim o viață cât mai aproape de normalitate, de viața într-o familie adevărată.

 

Campania pe care HHC o desfășoară împreună cu JYSK în luna iunie se numește „Am nevoie de tine”. De ce au nevoie copiii din orfelinate?

În primul rând, au nevoie de atenție și afecțiune. Apoi au nevoie de un cămin pe care să-l poată numi „acasă”. Campania face un lucru foarte necesar pentru că atrage atenția că avem cu toții o datorie față de acești copii, că ei sunt ai noștri, ai tuturor, și că merită o șansă să devină oameni întregi sufletește, care să aibă o șansă reală la educație, care să poată avea o meserie, o carieră care să le permită să devină membri cu drepturi depline ai societății.

 

Călătorești mult, ai cunoscut țări și culturi diferite. Cum e România față de alte țări pe care le-ai vizitat?

Nu e nici așa, nici altminteri. Călătoritul îți deschide foarte mult orizonturile și te ajută să nu mai judeci lucrurile în alb și negru. Am călătorit în foarte multe țări față de care România este mult mai dezvoltată și mai civilizată și am învățat să apreciez multe dintre lucrurile de care românii nu-și dau seama că e un privilegiu să te bucuri. Am vizitat și am locuit perioade mai lungi în țări mai civilizate și am învățat din toate aceste experiențe că nu există neapărat o corelație (nici directă, dar nici inversă) între omenie și civilizație.

 

Luna aceasta, în campania „Am nevoie de tine”, vorbim mult despre copilărie. Cum a fost copilăria ta? 

Am avut o copilărie relativ obișnuită, ca a multora dintre copiii născuți în ultimii ani ai dictaturii comuniste, cu lipsuri, cu aventuri, cu chinurile și cu bucuriile tranziției. Ce-mi aduc aminte din ea este că-mi doream să se termine cât mai repede, pentru că mie încă de mic mi-a plăcut să fiu om mare. Am povestit mai multe despre asta în cartea mea „Despre curajul de a ne lăsa văzuți”. Cele mai frumoase amintiri sunt vacanțele de la Craiova, de la bunicii tatălui meu, care mă așteptau întotdeauna cu o lubeniță foarte mare și, în general, îmi cam făceau toate poftele.

Dragoș Bucurenci pe scena Hope Concert, la Ateneul Român

 

Nu este prima dată când Hope and Homes for Children folosește muzica pentru a aduna cât mai mulți donatori. În fiecare an organizați Hope Concert la Ateneu. Care crezi că este rolul muzicii într-o campanie de strângere de fonduri? 

Muzica unește oameni. Este un limbaj universal care face apel la ce este mai frumos și mai bun în noi iar oamenii vibrează atunci când le este atins sufletul, sunt mai deschiși, mai toleranți și mai aplecați către a face fapte bune.

Cu siguranță emoția i-a unit și pe toți cei care au fost prezenți la cea de a VII-a ediție a Hope Concert și este evidentă emoția pe care o transmit și artiștii reuniți sub numele de Friends of Hope and Homes.

Le sunt recunoscător tuturor celor care împărtășesc viziunea noastră, aceea a unei lumi în care niciun copil nu trebuie să mai treacă prin coșmarul instituționalizării.

 

În campania "Am nevoie de tine" îi încurajăm pe oameni să doneze pentru a susține activitatea Hope and Homes for Children. De ce crezi că e important să ne gândim și la copiii care nu au o familie?  

Copiii fără familie, copiii abandonați ai României sunt, de fapt, copiii noștri, ai tuturor. Și la fel cum îi iubim necondiționat pe copiii noștri biologici, la fel trebuie să le arătăm afecțiune, să le oferim șansa să aibă o casă, o familie acestor copii care au trăit drama abandonului și a instituționalizării. Doar în acest fel ne vom îmblânzi destinul ca nație și vom putea spera la un viitor mai bun pentru noi toți. 

Află povestea videoclipului și campaniei "Am nevoie de tine" aici. 

Află cum poți sprijini fundația Hope and homes for Children aici. 

Raluca Communications and PR Manager

Comments