Coş

Coşul este gol

Coş

Coşul este gol

Magazinele JYSK sunt deschise | Vezi programul fiecărui magazin
Săptămâna Somnului Scandinav | Până la 60% reducere la saltele, plăpumi, perne

 

VEZI OFERTELE
UNICEF Servicii comunitare pentru copii

Copiii din Poiana Negustorului, satul de munte uitat de lume, dar nu și de UNICEF

Dată:

Categorie: În culise, Toate articolele

Cuvinte cheie: CSR, UNICEF, Servicii comunitare pentru copii

Poiana Negustorului e un sat izolat, aflat într-o zonă de munte din nordul județului Bacău, parte a comunei Blăgești. Când i-am auzit prima dată numele mi-am imaginat un loc pitoresc, plin de verdeață, brazi, aer curat de munte. Ceea ce mi-am imaginat nu era departe de adevăr. Poiana Negustorului e un loc în care natura îți oferă ce are mai bun. 

Cu toate astea, e un sătuc sărac, în care cei aproximativ 1200 de locuitori trăiesc în bordeie mici din chirpici, multe dintre ele cu o singură cameră în care locuiesc părinți, bunici și 3, 4, 5, 6 sau mai mulți copii. Atunci când s-a format, comunitatea era cunoscută ca zonă de lingurari. La un moment dat în istoria satului, a existat și o fabrică de prelucrare a cătinii. Acum, doar doi oameni din comunitate lucrează: un paznic și o femeie de serviciu la școala din Poiana Negustorului.   


Poiana Negustorului UNICEF 

JYSK susține proiectele implementate de UNICEF, care au ca scop sprijinirea copiiilor din familii vulnerabile. Ajută și tu copiii să crească fericiți. Donează lunar aici. 

Curțile nu au garduri între ele, casele au cuptoare de vară în curte, haine puse la uscat pe frânghii, grajduri fără acoperișuri sau fără pereți. Zeci de copii sunt pe stradă și prin curți, care aleargă de colo-colo și se strâng ciorchine în jurul nostru când ne văd.  

 

ÎN VIZITĂ LA FAMILIA ACASANDREI

Ne-am oprit în vizită la una dintre casele din capătul drumului neasfaltat din sat. Aici locuiește familia Acasandrei. Acasă este mama împreună cu cei 9 copii. Cel mare, de 20 de ani, s-a căsătorit acum un an și locuiește în casa de vizavi, care are doar o cameră, împreună cu soția lui. Ceilalți copii și mama stau într-o casă de două camere, ceea ce aici e un adevărat răsfăț. Mama ne invită să intrăm și ne arată casa cu mândrie, pentru că e nouă. Pe pat stau cei trei copii mai mici, tripleți – Andrei, Marian și Mădălina. Andrei și Marian au în mâini câte un papuc în formă de animal de pluș, pe care îl țin strâns la piept. Au 6 ani, iar mama lor ne spune fericită că știu să o strige sau să îi spună când vor să mănânce. 


UNICEF Poiana Negustorului

Afară e un cuptor de vară, nelipsit din curțile celor din Poiana Negustorului. O oală roșie stă pe cuptor, pregătită pentru mâncare. Marea problemă, ne spune mama, e procurarea apei, pentru că nu toți au putut face fântâni în curte. De cele mai multe ori apa o ia dintr-o fântână aflată peste un mic deal. Mergem să vedem fântâna și trecem pe lângă câteva capre care stau pe un covor întins pe iarbă.  Fântâna e, de fapt, o gaură în pământ, înconjurată de cauciucuri de mașină. De la o casă aflată sus, în vârful dealului, se aude muzică. Nu reușim să ne punem de acord asupra stilului muzical și aflăm de la cineva că e o muzică religioasă.

 

COPIII CĂRORA LE PLACE SĂ SE VADĂ ÎN POZE

Ne luăm la revedere de la familia Acasandrei și mergem către cea de-a doua familie la care aveam programată o vizită. Au același nume, Acasandrei, deși nu sunt rude. Casa lor e și mai mică și parcă stă să se dărâme, lângă ea e un grajd plin de paie, fără pereți, iar curtea e plină de haine puse la uscat. Lângă casă, pe o banchetă improvizată, stau trei copii cu căciuli pe cap și priviri triste. Mama lor e în ușa casei, cu fetița cea mică în brațe. 


Poiana Negustorului UNICEF

Copiii familiei Acasandrei: Claudia (dreapta) și frații ei

Cât timp facem cunoștință cu ea, curtea se umple de copii. Parcă toți copiii din Poiana Negustorului au venit să ne cunoască. Cu ceva timp înainte, pe aceiași copii îi văzusem la școala din sat, la ore. Acum, că au terminat orele, se joacă pe strada nepavată și prin curțile oamenilor. Vor să vorbească cu noi și ne roagă din priviri să le facem poze. Le place mult să fie fotografiați. Stau în fața aparatului de fotografiat, împreună cu prietena apropiată, cu mingea de fotbal sau cu orice altceva ce îndrăgesc. Apoi ne cer să vadă pe aparat cum au ieșit în poză și, după ce văd, zâmbesc larg. Sunt mulțumiți.

Cel mai mult își dorește să fie fotografiată Claudia, fata cea mare a familiei pe care o vizităm. Are 12 ani și are probleme de sănătate, nu vorbește, dar ne face cu mâna și râde mult când stă la poze. Și mai mult râde când își vede chipul în poze.  

Claudia mai are trei frați mai mici. Anul trecut, mama ei a pierdut o fetiță, când bebelușul de numai 3 săptămâni a murit. De atunci, mama a intrat în depresie și, pentru a o depăși, a primit ajutor de la echipa de lucrători comunitari UNICEF.  


Poiana Negustorului UNICEF

Când plecăm, toți copiii ne fac cu mâna și își iau La revedere, de parcă ne cunoaștem dintotdeauna. Vizita noastră le-a întrerupt activitățile cu care erau obișnuiți și i-a făcut să se distreze și altfel decât de obicei. Înainte de demararea programului UNICEF Servicii Comunitare pentru Copii, unii dintre acești copii nu aveau nici acte de identitate. Nimeni nu le scosese certificat de naștere și, prin urmare, nu erau înscriși nici la școală. Acum au acte de identitate, merg mai des la școală și absentează mai puțin. Și poate, treptat, măcar câțiva dintre ei vor reuși să meargă mai departe la școală, să își găsească un loc de munca și să facă din Poiana Negustorului un loc binecuvântat nu doar natural, ci și social.  

Aici poți citi despre prima parte a vizitei noastre în comuna Blăgești.

VEZI REPORTAJUL CU VIZITA JYSK ÎN COMUNA BLĂGEȘTI:  




FOTO © UNICEF în România / Cybermedia