Coş

Coşul este gol

Coş

Coşul este gol
Povestea lui Denis, băiatul cu autism care iubește animalele

Povestea lui Denis, băiatul cu autism care iubește animalele și vrea la școală

Dată:

Categorie: În culise

Cuvinte cheie: UNICEF, CSR

O familie din județul Bacău luptă pentru sănătatea celui mai mare dintre copii. Denis a fost diagnosticat, la 3 ani, cu autism infantil. Când a aflat diagnosticul, mama sa nu a știut ce să facă. A primit ajutorul echipei de profesioniști UNICEF, iar Denis a început să facă terapii și să meargă la școală.

Pe unul din pereții bucătăriei sunt prinse câteva fotografii de-ale lui Denis cu mamaia. Pe mamaia, Denis a iubit-o enorm și încă o iubește, chiar dacă nu mai este, fizic, lângă el. Mamaia a fost cea care a observat cea dintâi că nu e totul în regulă cu nepoțelul ei și a îndemnat-o pe noră să meargă cu copilul la medic. „Unde e mamaia acum?” îl întreabă mama pe Denis, iar Denis arată cu mâna undeva în sus. Da, spune mama, mamaia a plecat la cer. Iar după după plecarea ei, Denis n-a uitat-o, ci a continuat să o viseze foarte des. O mai visează și acum și-i spune asta dimineața mamei lui.

DIAGNOSTICUL CARE A SCHIMBAT TOTUL

Denis are 7 ani și a fost diagnosticat cu autism infantil. Este cel mai mare copil al familiei din care mai fac parte doi frați: Ștefan, de 4 ani, și Rareș, care are abia un an. „Când avea doi ani, vedeam că nu merge ca un copil normal. Am fost la un doctor, în Bacău, și așa am aflat că are autism”, povestește mama, Andreea Ciobanu. 

„N-am știut ce-i autismul. Nu credeam că are așa ceva. Credeam că o să-și revină. A fost un moment foarte greu atunci. Mulți mi-au zis că mai bine l-aș lăsa în plasament, dar eu am hotărât că voi lupta pentru el” își amintește tânăra mamă.

Au urmat ani grei, în care Denis a trebuit să fie ajutat și în care tot ce a făcut familia a fost pentru el. Problemele păreau că nu se vor opri. Denis mergea doar pe vârfuri și a trebuit să fie operat din cauză că avea unul din tendoanele de la picioare mai scurt. Dar acum aproape că și-a revenit. Familia locuia la Bacău atunci, dar, între timp, a fost nevoită să se mute înapoi, în satul satul Bazga, din comuna Horgești, la o oră și jumătate de Bacău. „Pentru el ne-am mutat înapoi, pentru că-i plac foarte mult animalele” spune Andreea.

LUNGUL DRUM SPRE ȘCOALĂ

Apoi a fost problema cu integrarea în sistemul de învățământ. Părinții l-au dus pe Denis la Bacău, unde a făcut terapie și logopedie. Soțul Andreei nu lucra atunci, așa că pentru familie a fost un efort uriaș. Dar au apărut și rezultatele. Încet, încet, Denis s-a obișnuit cu copiii și a început să vorbească. Și, cel mai important, pe la 3 ani și jumătate, Denis i-a spus Andreei pentru prima dată ceea ce și-a dorit atât de mult să audă: cuvântul „Mamă”.

La grădinița din comună nu l-au primit. „Ne-au spus că-i un copil cu probleme și nu-l pot primi în colectiv”. Astfel că singura speranță a fost Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 din Bacău. Dar cum să facă să-l poate duce pe Denis acolo în fiecare zi și apoi să-l ia din nou seara acasă? Tatăl și-a găsit un serviciu la Bacău și, cu eforturi mari, și-au cumpărat o mașină. Dar mașina s-a stricat acum și zace în curte așteptând o reparație pentru care bugetul familiei este insuficient. Un consătean care lucrează tot la Bacău, a fost de acord să împartă mașina cu Denis și tatăl său.

„Denis se trezește dimineața, se îmbracă și-l duce tatăl lui la Bacău. Îl lasă la grădiniță și, după ce se termină programul de școală, îl ia cu el la serviciu și mai stau împreună până ce termină și soțul munca. Apoi se întorc acasă. Lui Denis îi place să stea mai mult la grădiniță decât acasă”, spune Andreea.

Prietenii necuvântători

Curtea lui Denis e plină de animale, cu care se joacă zilnic, pe care le hrănește și alături de care se simte fericit. Afară e cățelușa Tora, pe care o iubește și care îl iubește. Chiar și în casă, într-o colivie, are câțiva canari, membri recenți ai familiei, de care e fascinat.

Fiecare decizie pe care familia a luat-o de la nașterea lui Denis a fost în beneficiul lui: întoacerea la Bazga, serviciul tatălui în Bacău, ba chiar și nașterea celorlalți doi copii, o decizie curajoasă pentru orice părinte de copil cu autism, a fost influențată de diagnosticul lui Denis. Părinții s-au gândit la viitorul lui, la momentul în care ei nu vor mai fi să aibă grijă de băiatul lor cel mare. „Am zis să nu fie singur pe lume dacă nu vom mai fi noi”, spune Andreea. Denis își iubește frații, iar aceștia îi răspund cu aceeași afecțiune.

Denis crește și învață, dar necesită supraveghere continuă, îngrijirea lui costă, iar resursele părinților sunt limitate. Familia are nevoie de bani pentru haine și mai ales pentru stomatolog, pentru că Denis are probleme cu dinții, durerile sunt mari, dar ar trebui să meargă la Iași sau într-un alt alt mare oraș în care intervenția stomatologică se poate face după o anestezie generală.  

„A dat foc la pat odată, la pilotă. A luat jar din sobă. Cinci minute îl lăsasem în casă și mă dusesem până afară. Când m-am întors, el stătea pe pat și se uita la foc” – Andreea, mama lui Denis.

În cele două camere în care locuiește familia, Andreea aleargă peste tot după copil și, chiar și atunci când Denis e liniștit, e nevoie să fie în alertă. „Trebuie să fiu mereu pe lângă el, nu pot să-l las”, mărturisește mama. „A dat foc la pat odată, la pilotă. A luat jar din sobă. Cinci minute îl lăsasem în casă și mă dusesem până afară. Când m-am întors, el stătea pe pat și se uita la foc”, spune ea. „Îi facem cam toate mofturile. Nu-l certăm, îi acordăm multă atenție. Cel mai greu este atunci când e foarte nervos și nu vrea să asculte. Uneori nu vrea să-și ia tratamentul”, oftează ea.

În ajutor nu i-a sărit multă lume, dar printre cei care i-au fost alături s-au numărat membrii echipei comunitare. De la ei a aflat că are dreptul la anumite prestații bănești. Andreea a primit sprijin pentru a deveni asistent personal, iar echipa comunitară a realizat anchetele pentru comisiile de avaluare pentru încadrarea în grad de handicap și cea de orientare școlară.

Vezi reportajul despre DENIS: 

 

Denis se numără printre cei peste 70.000 de copii cu dizabilități aflați astăzi în evidențele autorităților. Mulți alții nu sunt diagnosticați și, prin urmare, nu beneficiază de niciun ajutor din partea statului. Lansat în 2014, proiectul Pachetul Minim de Servicii al UNICEF a reușit să schimbe acest lucru în cele 45 de comunități din județul Bacău în care a fost implementat. Proiectul asigură acces integrat la servicii de sănătate, protecție socială și la educație. Acestea pot preveni, cu un cost minim, multe dintre problemele cu care se confruntă copiii cei mai vulnerabili și familiile acestora: separarea de familie, lipsa unui venit minim, violența, sarcinile timpurii, boala, abandonul sau absenteismul școlar. Un asistent social, un asistent medical comunitar și un consilier școlar își unesc eforturile în comunitățile selectate. Primii doi merg din casă în casă și identifică nevoile fiecărei gospodării, cel de-al treilea își desfășoară activitatea în școală. Soluția testată de UNICEF folosește resurse disponibile la nivelul comunității este eficientă din punctul de vedere al costurilor și ar putea fi implementată la la scară națională. În urmă cu câteva zile, la Senatul României a fost depusă o inițiativă legislativă prin care toți copiii din România și familiile lor, dar mai ales cei mai vulnerabili, vor avea acces la un Pachet Minimal de Servicii - protecție, sănătate și educație - în comunitățile în care trăiesc.

Trimite acum un SMS cu textul "COPIL" la 8844 și donează 2 euro pe lună și susține programele UNICEF.

Donează și ajută-i pe Denis și pe alți copii ca el.

Raluca Communications and PR Manager
lili

Noroc si sanatate multa lui Denis... cred ca nu e durere mai mare pentru un parinte, ca atunci cand iti vezi copilasul suferind.. mult NOROC!

Comentarii