Coş

Coşul este gol

Coş

Coşul este gol

15% REDUCERE SUPLIMENTARĂ pentru TOATE comenzile online! Inclusiv pentru produsele DEJA REDUSE | Valabil până pe 2.12.2020

AFLĂ MAI MULT
Mihaita Papara parasnowboard

Mihăiță Papară, reprezentantul României la Jocurile Paralimpice: "Cine vrea să facă ceva face. Cine nu, găsește o scuză"

Dată:

Categorie: CSR

Cuvinte cheie: Mihaita Papara, NICIOSCUZA, Jocurile Paralimpice de Iarna, Parasnowboard

Pe 9 martie, pe Stadionul Olimpic din PyeongChang, Coreea de Sud, avea loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice de Iarnă. Printre momente artistice și multimedia bine puse la punct – redarea râului Dong înghețat, care ducea cu el steagul Coreei de Sud sau momentul în care cântăreața oarbă Sojeong a fost protagonista unui show vizual interactiv – a avut loc și parada națiunilor, nelipsită de la orice ceremonie de deschidere a Jocurilor. La un moment dat intră în arenă și steagul României, purtat de singurul sportiv paralimpic care reprezintă România la PyeongChang, Mihăiță Papară, participant la problele de snowboard.

Cosmin Stan, colaboratorul nostru care realizează reportajele video, l-a întâlnit pe Mihăiță Papară chiar înainte ca el să plece în Coreea. Mihăiță a povestit cum, după un accident de mașină în urma căruia i-a fost amputat un picior, la 25 de ani, a găsit o modalitate de a învăța din nou să se bucure de viață: sportul. 

 

UN NOU ÎNCEPUT

"M-am trezit în spital și am avut o perioadă în care eram convins că s-a terminat totul, că viața mea a luat sfârșit, pentru că nu vedeam cum aș fi putut să trăiesc, să am un grad de activitate ridicat sau să-mi continui activitățile pe care le-aveam înainte de accident, pentru că nu aveam informații, nu știam ce se poate face. Cred că asta e de fapt marele handicap cu care pornim după astfel de accidente. Nu știam care sunt limitele și care sunt metodele de recuperare", povestește Mihăiță.

După o perioadă de depresie, a trebuit să găsească resorturile care să îl ajute să meargă înainte, lucru destul de dificil, pentru că înainte de accident nu a cunoscut persoane cu handicap.

Mihaita Papara 

Mihăiță Papară, cu o proteză cu mecanism special, cu amortizor de impact la genunchi și la gleznă. 
 

O FOTOGRAFIE CARE I-A DAT SPERANȚĂ

"Am descoperit, întamplator o fotografie cu niște schiori, o fotografie a de pe coperta unei reviste sportive din anii 50. Era o revista franceză care prezenta schiori cu amputații asemănătoare cu amputația mea, ce coborau pe câte un schi, pe pârtie, într-o competiție. Atunci mi-am dat seama că exista speranță. Dacă oamenii ăia cu amputațiile similare puteau să facă schi, puteau să facă sport de iarnă și să participe și la competiții în anii 50, cu tehnologia din anii aceia, cu problemele și cu barierele din anii aceia, jumătate de secol mai târziu ar trebui să-mi fie un picuț mai ușor", spune Mihăiță, care practicase înainte de accident schi, dar doar de plăcere, nu și la nivel de competiții. 

 

"În momentul în care am avut accidentul (...) au fost oameni necunoscuți care s-au implicat și care m-au ajutat și, în același timp, au fost prieteni pe care eu îi consideram foarte apropiați sau parte din familie care nu au răspuns la telefon." (Mihăiță Papară)

A început să se intereseze de mecanisme de proteze mai bune și mai performante, care să îi permită să facă, pe cât posibil, activitățile pe care le făcea și înainte.

PRIMA DATĂ DE PÂRTIE DUPĂ ACCIDENT

Apoi, când sora și cumnatul lui l-au invitat într-o vacanță pe pârtie, la zăpadă, aproape de Gheorgheni, a încercat pentru prima dată după accident să coboare pe pârtie. "M-au îndemnat să încerc, iar eu aveam o proteză cu mecanism de oraș, cu care este foarte complicat să faci sport de iarnă. Dar mi-am zis că, dacă tot sunt acolo, merită să-ncerc, și am luat bocancii și placa în picioare. M-a ajutat cumnatul meu să cobor o pantă foarte scurtă. A fost momentul în care am constatat că există posibilitatea de a face și sportul acesta, dar aveam nevoie de un alt mecanism, un mecanism care să absoarbă impactul, să aibă amortizor".

 
Mihaita Papara

GĂSIREA MECANISMULUI POTRIVIT

Vacanța de la Gheorgheni avea loc în 2007. Abia 5 ani mai târziu, în 2012, într-o altă vacanță la schi cu prietenii, în Italia, Mihăiță avea să afle de un mecanism cu amortizor potrivit pentru ceea ce își dorea el să facă. În timpul vacanței, când toți ceilalți prieteni și-au luat un monitor de schi, Mihăiță a ales un monitor de snowboard, ca să nu fie singurul din grup care nu se bucură activ de zăpadă. La snowboard, riscul de accidentare în cazul lui ar fi fost mai mic, de aceea l-a ales în locul schiului.

"Întâmplarea face că instructorul de snowboard italian cunostea pe cineva care avea o amputație similară cu a mea și care folosea un mecanism cu amortizor. Mi-a dat datele lui de contact. Am stat pe zăpadă cu instructorul respectiv, a fost un weekend foarte plăcut, am reușit să cobor, să fac viraje de începator, dar era greu, pentru că încă aveam mecanismul de oraș". 
 

"Nu mai pot să alerg pe scări, nu mai pot să fac multe lucruri, dar pot să fac foarte multe lucruri diferit. E vorba de adaptare, de nevoia de a depăși anumite limite și de a le înțelege" (Mihăiță Papară)

Mihăiță a luat apoi legătura cu italianul despre care aflase, apoi a participat la o tabără de testare a noului mecanism.  "Primele zile au fost absolut groaznice, am căzut foarte des, a fost foarte frustrant, nu reușeam să controlez, să fac mișcările potrivite și, da, de multe ori am vrut să renunț. După câteva zile de eșecuri, am găsit reglajele potrivite și am reușit să coborâm împreună o pârtie de 2000 de metri fără să cad. Senzația de libertate și de împlinire a fost fantastică!".

 

LIBERTATEA REGĂSITĂ ȘI PRIMA COMPETIȚIE

Senzația de libertate pe care o simțea când cobora pe pârtie l-a convins că merită să exerseze, să coboare din nou și să se perfecționeze. A învățat să dețină controlul. "Pot să controlez viteza, pot să controlez direcția, pot să controlez proteza și placa. Pot să-mi dau drumul pe pârtie, pot să fiu liber", spune sportivul.

Apoi a început să participe la competiții. Și în acest caz, startul a fost dificil, pentru că  auzea o voce interioară care îl avertiza să aibă grijă, pentru că ceea ce face e riscant. "Nu ințelegi ce se întâmplă și trebuie să te adaptezi foarte rapid la o mulțime de situații noi. Prima competiție a fost extrem de grea, mi-era teamă de accidentare și simțeam o teamă de necunoscut. (…) Primul start l-am luat, am ajuns la linia de sosire, am fost extrem de fericit ca am reușit să obțin un timp oficial, chiar daca a fost dezastruos, nu am fost descalificat, am reușit să țin tot traseul până jos, fără accidentare. Eram deja motivat de prima reușită, dar a apărut din nou acea voce  care mă avertiza, din nou era foarte puternică. Dar m-a sunat soția mea și-am auzit în fundal vocea fetiței mele.", își aduce aminte sportivul.

 
Mihaita Papara la PyeongChang

Adrian Ples, Dan Marcu, Anca Chereches, Mihaita Papara și Angelo Bude în fața The Wall of all Nations, în Satul Paralimpic din PyeongChang.

JOCURILE PARALIMPICE DE LA PYEONGCHANG

Acum, și fetița, și băiatul lui vor să fie pe zăpadă și sunt foarte entuziasmați atunci când văd filmulețe cu tatăl lor, coborând panta pe snowboard. Iar Mihăiță Papară a reușit două performanțe unice: este primul reprezentant al României la Jocurile Paralimpice la proba de snowboard și, la această ediție, singurul sportiv român de la PyeongChang.

"Este un foarte important prilej de a spune că se poate. Este și un motiv de mândrie personală și de satisfacție, pentru că e vorba de ani de efort încununați în felul acesta de posibilitatea de a concura umăr la umăr cu cei mai buni din lume. Jocurile Paralimpice ne dau posibilitatea să transmitem mesajul că se poate face sport în România, se poate face sport de iarnă adaptat unui handicap, că putem face la nivel de performanță și că un handicap nu înseamnă sfârșitul unei vieți active", spune spotrivul.

VIITORUL PE ZĂPADĂ

Privind în urmă la beneficiile pe care i le-a adus sportul, Mihăiță spune că, dacă ar putea să se întoarcă în timp și să își dea un sfat atunci când era pe patul de spital, acela ar fi să se apuce cât mai repede de un sport. "Cine vrea să facă ceva face. Cine nu, găsește o scuză", spune el.

"Viitorul arată plin de experiențe foarte pozitive și foarte intense, alături de copiii mei, pe zăpadă. Sper de asemenea să fie și un grup mare de tineri cu handicap din România care să practice sporturi de iarnă. Împreună cu antrenorul meu, vrem să facem niște tabere de inițiere și apoi de antrenament în anii ce vin", încheie Mihăiță.

În prima probă de snowboard de la Jocurile Paralimpice la care a participt, Mihăiță s-a clasat pe locul 11. Și tot la PyeongChang, sportivul român a pus numele campaniei #NICIOSCUZĂ pe Wall for all Nations din Satul Paralimpic, zidul care reprezintă simbolul susținerii principiilor din Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități.   
 

VEZI INTERVIUL VIDEO 




Foto: Gheorghe Sergiu